Ni se aduce aminte de originea noastră balcanică ori de câte ori mâncăm sarmale. Noi nu ne lăsam mai prejos şi nu uităm că avem o slăbiciune pentru cărniţă în general şi pentru godac în mod special. Am mai spus-o şi o repet: cea mai bună legumă e porcul. Pă dacă ne caracterizează pe noi românii, ca fel de mâncare înseamnă că vorbim de sarmale (ui cum iese originea balcanică la iveală mai repede decât v-aţi fi aşteptat). Dacă vorbim de slăbiciunea românului pentru cărniţă ce ar putea fi decât sarmale de carne. Nu vă minunaţi că aţi citit bine!! Da. Sarmale de carne. Păi ce să mai caute varza în reţeta asta? Ce nevoie mai avem de ea când există cărniţa??
Bun!! Destul cu vorbăria şi să trecem la treabă.
Aşadar să vedem ce avem nevoie pentru următorul edificiu:
– Un muşchi de viţel sau de porc
– Costiţă afumată sau bacon (ideal e să fie o bucată care să ne permită să scoatem felii lungi)
Pentru umplutură ne mai trebuie:
– 300-500 gr. ciuperci.
– 1-2 cepe
– 500 gr. carne tocată (eu am ales piept de curcan)
– 2-3 ouă
– 200 gr. caşcaval ras
– Miroase după preferinţele domniilor voastre: piper, paprică dulce/iute, cimbru şi sare. Cu cât mai arzoaică umplutura, cu atât mai necesară e licoarea roşie ce însoţeşte bucăţica asta, aşa că nu vă zgârciţi la miroase, doar de aveţi ceva hibă la stomac.
Să trecem deci la construit.
Se căleşte ceapa şi ciupercile (eu am călit şi cărniţa să prindă un pic de gust de prăjeală) în puţin untdelemn. După ce a ieşit apa din ciuperci se amestecă cu carnea tocată (în cazul în care nu căliţi şi carnea). Dacă aţi pus şi carnea la călit, ţine-ţi pe foc până scăpaţi de sucul lăsat de carne şi ciuperci sau dacă e prea multă zeamă strecuraţi ca altfel se va fierbe. Compoziţia asta să fie cât mai uscată. Se lăsă la răcit un pic.
Între timp ne ocupăm de muşchi. Se taie fie pe lat fie pe lung. Ideea este să obţinem „foi de carne” cât mai mari, care să ne permită să le umplem. Se bat cu ciocanul de carne să devină subţiri (aveţi grijă să nu „spargeţi” carnea).
Dacă s-a răcit compoziţia, se amestecă cu 2-3 ouă să se lege. Se dă praf din toate cele miroase şi la final se adaugă şi caşcavalul ras amestecându-se bine.
După ce s-a omogenizat amestecul, se trece la umplerea „foilor de carne”. Se umplu la fel ca sarmalele şi când e gata „găluşca” se înfăşoară în fleică de costiţă/bacon şi se cetluiesc cu scobitori să nu se desfacă la cuptor.
Din costiţă/bacon se face „pat” pe fundul tăvii (eu am folosit un vas roman pentru frăgezimea bucatelor gătite în el)
Dacă mai rămâne costiţă acoperiţi sarmalele cu ea să nu le lăsăm pradă focului chiar aşa fără milă.
Se dă la cuptor până e gata. Se poate stropi şi cu ceva vinişor. Eu pentru decor am mai aruncat şi ceva cârnăţării de casă: uscaţi şi afumaţi. Nu de alta, dar şi la sarmalele in foi de varză se mai pune un cârnat doi pentru osebit gust.
Între timp am pregătit un sos de iaurt cu usturoi la care am adăugat mărar şi nuci pisate din belşug.
Cum compoziţia folosită la umplut a fost mai multă am decis să o folosesc pentru o plăcintă de carne. Pentru aluat se poate folosi din acela de la magazin. Cine nu vrea, poate face un aluat foarte usor din:
– O nucă de drojdie
– 2 ouă
– 1/2 linguriţă sare şi 2 linguriţe zahăr
– 200 ml. de lapte dulce
– Faină cât cuprinde aluatul
Se pun ouăle împreună cu drojdia, sarea şi zahărul şi se desfac în laptele dulce, formându-se de o maia. Apoi se adăuga faină cât înghite aluatul. Se frământă bine si gata aluatul.
Când totul este gata nu rămâne decât să umblaţi la „pivniţa” şi să udaţi totul cu un vinişor după gustul vostru.
Eu am avut un molănel sprinţar, un vinişor de buturugă de prin Teleoltenia, cu reflexe rubinii şi arome sprinţare şi neastâmpărate.
Aşa se fac sarmalele în foi de carne la cuptor. O sa vedeţi altădată cum se fac şi fierte.
Hai la masă că destul cu vorbăria!!
Si ca omul, ce aş putea să vă urez decât…Să aveţi poftă!!
Komul's Blog 