Nu este o afirmţie nici hazardată, nici exagerată. Aşa am simţit în momentul vizitei mele în staţiunea balneoclimaterică Slănic Moldova. Singurul lucru care îi lipseşte pentru a spune cu mâna pe inimă ca te afli in Austria sau Elveţia este acea strălucire, acel luciu pe care îl au staţiunile din Alpi. Asta o spun cei mai cîrcotaşi din fire aşa cum sunt şi eu. Da!! E loc de mai bine. Întodeauna e loc de mai bine. Cu toate aceastea Slănic Moldova face notă discordantă cu imaginea generală a staţiunilor româneşti. Pentru acest lucru trebuie felicitaţi cei ce au reuşit să ne demonstreze ca se poate si la noi.
De mult nu mi-a fost dat să văd un loc atât de curat si de liniştit la noi în ţară. În Slănic am simţit pentru prima dată după multă vreme ca se poate. Se poate şi la noi. Mai sunt multe de facut, dar mai există speranţă si pentru noi!!
Vă şi văd mustăcind la afirmaţiile mele entuziaste. Nu-i nimic. Dacă nici pozele nu vă conving nu rămâne decât să mergeţi voi să vedeţi cu ochişorii voştrii. Dacă aveţi nevoie de linişte si de relaxare e locţia perfectă.
O zi petrecută în staţiune şi mi-a fost clar ca voi reveni aici cu plăcere ori de cate ori am nevoie de relaxare. O atmosferă plină de pace şi de calm cum rar am regăsit în ultima vreme.
Punctul central al staţiunii, parcul, e ca o oază într-o altă oază. E greu să crezi că în mijlocul naturii se mai poate crea o oază de verdeaţă. Ştiu. Şi mie mi-a fost greu să cred. Asta până am văzut cu ochii mei.
Mărturie a nobleţii acestei localitaţi stă cazinoul aflat în parc. Loc de întalnire al protipendadei sfârşitului desecol XIX început de secol XX. Pentru construirea lui au fost aduşi meşteri italieni.
De altfel întrega arhitectură a zonei are un rafinament şi un parfum al vremurilor bune, care te face să crezi că ai fi pe alte meleaguri. Vilele şi hotelurile din zonă nu se rup de specificul dat de Cazinou şi de clădirile învecinate acestuia. Se continua în mod armonios şi asta e de laudat având în vedere modul haotic în care s-a construit în ultimii ani.
Şi uite aşa umblând ca omul… am ajuns să descopăr o adevărată oază de linişte si bun gust, asta ca să nu mai menţionez de beneficiul izvoarelor cu ape minerale, de salina din Târgu Ocna şi de aerul cu adevarat „tare” al zonei.
Nu mă credeţi? Nu rămâne decât sa mergeţi singuri şi sa va convingeţi!!
Komul's Blog 