Biserici fortificate săseşti-(III)

De data aceasta vom călători pe drumul Sighişoara-Sibiu, pentru a descoperi noi aşezăminte, unele dintre ele aflate în lista patrimoniului universal UNESCO (Biertan).
Cred că nu există sat de-a lungul acestui drum care să nu se mândrească cu un asemenea ansamblu arhitectonic.

BIERTAN

Aflată în patrimoniul UNESCO, Biertanul a fost ales sediul Episcopiei Evanghelice timp de aproape 300 ani (1572-1867)
Complexul eclesiastic şi de apărare a fost construit în secolele XV-XVI în stilul goticului târziu, cu elemente specifice Renaşterii.
Edificiul central al ansamblului este o biserică-hală cu trei nave, boltite în reţea, construită între 1492 – 1516 pe locul alteia mai vechi, în stilul goticului târziu, cu elemente de arhitectură renascentistă la unele portale.
În interiorul bisericii altarul în stil gotic târziu, în formă de triptic a fost realizat în mai multe etape între 1515-1524.
Stranele sunt realizate între 1514-1523 de sighişoreanul Reychmut şi se numără printre cele mai valoroase de acest gen din Transilvania.
Unică în felul sau este uşa sacristiei construită la 1515, remarcabilă prin sistemul de blocare.

COPŞA MARE

Biserica este construită în secolul al XIV-lea ca bazilică gotică trinavată cu turn-clopotniţă în partea de vest. Nava centrală cu trei travee şi tavan drept a fost separată de colateralele scunde prin pilaştrii masivi ce susţin arce ogivate. În secolul al XVI-lea se fortifică biserica, schimbându-i-se aspectul iniţial.
Zidurile navei centrale sunt supraînălţate, amenajându-se un etaj de luptă prevăzut cu guri de tragere. Turnul este întărit cu o galerie de luptă din lemn scoasă în consolă în exterior, pe bârne. După 1510 a început construcţia masivului cor fortificat ce se ridică cu 11 metri deasupra navei. Pe ancadramentul cu trăsături renascentiste al uşii sacristiei, datat 1519, este cioplit un relief reprezentând „Mielul Domnului cu cruce şi steag “.
Fortificaţia din jurul bisericii se construieşte la începutul secolului al XVI-lea. Intrarea de pe latura de vest este prevăzută cu hersă, iar în colţurile de nord-est şi sud-vest sunt construite turnuri cu două etaje de luptă. Ultimul a fost demolat în secolul al XIX-lea.

VALEA VIILOR

Fundaţiile unei prime biserici, edificate în secolul al XIV-lea, au fost descoperite pe latura de nord a actualei biserici. Acest prim edificiu de cult este menţionat documentar în anul 1414 ca purtând hramul „Sf. Petru “. Biserica actuală a fost construită suprapunând parţial vechea construcţie, la cumpăna secolelor XV – XVI, ca biserică-hală în stil gotic.
Noul edificiu este dotat cu elemente defensive specifice acestei perioade. Deasupra navei s-a amenajat un etaj de luptă.
Şi turnul-clopotniţă este întărit prin îngroşarea zidurilor, închiderea portalului de vest şi sprijinirea cu contraforturi masive, pe care se sprijină arcele cu guri de smoală ale galeriei de luptă.
Fortificaţia din jurul bisericii este ridicată în secolele XV – XVI. Zidul de incintă este înalt de 6 m, iar galeria de luptă este acoperită şi sprijinită pe arce de zidărie. Pe partea de vest se ridică o fortificaţie de poartă cu aspect bastionar. Incinta mai este întărită cu două bastioane pe laturile de nord şi de sud şi un turn pe partea de est. După secolul al XVI-lea se adosează pe interiorul zidului de incintă cămări de provizii.

VALCHID

Biserica din Valchid oferă o imagine aproape nealterată din perioada dinaintea Reformei. Biserica hală cu patru travee şi cor poligonal a fost construită în jurul anului 1390, iar edificiul în sine nu a fost fortificat în perioada ulterioară. La începutul sec. XVI însă, a fost construit un zid de incintă, care purta cinci turnuri, din care astăzi se mai păstrează patru. Poziţia lor este atipică, nefiind situate la colţurile zidului de incintă, ci pe traiectoria acestuia, şi au înălţimi diferite.

MĂLÂNCRAV

Biserica a fost construită în secolul al XIV-lea ca bazilică gotică cu turn pe latura de vest şi a purtat hramul „Sf. Maria “. Cheia de boltă de deasupra altarului reprezintă blazonul familiei Apaffi şi poartă o inscripţie („GENTILE SCUTUM APPAE “). Pe partea de nord a corului se află sacristia şi un turn de scară. Biserica a fost mult timp loc de pelerinaj, scrijeliri ale pelerinilor în pereţii corului fiind vizibile pretutindeni, cea mai veche dintre acestea datând din anul 1405.
De mare valoare artistică sunt picturile murale executate pe la mijlocul secolului al XIV-lea şi păstrate pe pereţii bisericii, picturi ce reprezintă cel mai bine păstrat ansamblu de pictură linear-narativă gotică din secolul al XIV-lea.
În clopotniţa bisericii sunt păstrate trei clopote vechi. Clopotul mare poate fi datat la mijlocul secolului al XIV-lea, este ornamentat la bază cu o ghirlandă şi poartă o inscripţie („O REX GLORIE VENI CUM PACE “– „O Împărat al slavei vino în pace! “).
Fortificaţiile din jurul bisericii au fost ridicate abia în secolul al XV-lea.

Read Full Post »

Biserici fortificate săseşti-(II)

Dacă în prima parte v-am prezentat bisericile săseşti aflate pe drumul Braşov-Sighişoara, în partea a doua am să vă dezvălui câteva din fortificaţiile săseşti aflate de-lungul drumului Sighişoara-Agnita.

APOLD

Se presupune că o parte dintre structuri datează din secolul al XIII-lea. Totuşi, ansamblul din jurul bisericii fortificate din Apold a fost închegat în decursul secolelor al XV-lea şi al XVI-lea. Marele portal gotic de pe faţada vestică a bisericii este în acelaşi timp şi intrarea în clopotniţă. În decursul vremii, turnul acesteia a fost înălţat, ferestrele i-au fost îngustate şi au fost amenajate creneluri. Într-o nişă exterioară de la nord mai locuieşte încă Bogdan Misil, o figurină de lemn de felul celor din turnul de la Sighişoara, care se mişcă la fiecare bătaie a orologiului din clopotniţă.
Fortificaţia are o incintă dublă şi neregulată. Zidurile interioare măsoară azi doar un metru, diferenţa până la înălţimea originală de patru metri pierzându-se în decursul timpului. Intrarea principală în incinta veche, datând din secolul al XV-lea, se face prin Turnul Ovăzului, înalt de trei niveluri şi situat la sud-vest, folosit o scurtă vreme pentru depozitare. Turnul, multifuncţional, mai păstrează şi o râşniţa manuală pentru vremurile de asediu.

DEALUL FRUMOS

Dealul Frumos posedă, încă din prima jumătate a secolului XIII, o bazilică romanică cu trei nave, cor pătrat, închis spre est cu o absidă semicirculară, fără clopotniţă. Transformarea acestei bazilici într-o biserică-hală gotică, fortificată cu două turnuri de apărare, a fost necesară sub presiunea evenimentelor istorice şi schimbarea tehnicii de război prin apariţia şi răspândirea armelor de foc.
Ca toate bisericile din sudul Transilvaniei, şi cea de la Dealu Frumos a fost înconjurată de o incintă, având forma rectangulară, care datează de la începutul secolului al XVI-lea. Turnurile sale, pătrate în plan, au trei niveluri prevăzute cu metereze şi maşiculiuri în consolă.

IACOBENI

Biserica de tip sală, construită în stil gotic, sprijinită de contraforţi şi având cor poligonal datează din secolul XIV.
Arcul triumfal este gotic, iar bolta în reţea a navei, realizată în maniera goticului târziu, datează din secolul XV.
Nu este clar dacă masivul turn de pe partea de V a bisericii a fost adăugat în secolul XV sau dacă este un donjon mai vechi, pe care se lipeşte biserica. Turnul este boltit la parter şi la primul nivel, iar accesul între aceste etaje se face printr-o scară-tunel, înglobată în grosimea zidului.
Cu certitudine, din jurul anului 1500, datează ultimul nivel, cu galeria de luptă din lemn, scoasă în exterior pe bârne în consolă. Dealtfel în această perioadă întregul edificiu este fortificat.
Deasupra sacristiei se ridică un turn cu cinci etaje, iar deasupra navei şi a corului se ridică un etaj de apărare scos în exterior şi sprijinit pe arce de cărămidă, aşezate pe vechii contraforţi. În spatele arcelor se deschid guri de smoală, iar deasupra, ambrazuri de tragere.
Incinta poligonală datând de la sfârşitul secolului XV, este prevăzută cu două turnuri exterioare în colţurile de SV şi SE, un turn de acces protejat cu hersă pe latura de N şi o clădire-bastion, destinată şi păstrării proviziilor, în colţul de NV

MERGHINDEAL

Biserica de la Merghindeal a fost construită în secolul al XIII-lea, ca bazilică romanică cu clopotniţă spre vest. Navele laterale au fost boltite în cruce, în timp ce navei centrale i s-a făcut un tavan. Între navele laterale şi nava centrală se deschid arcade romanice sprijinite pe masive pile de zidărie de plan rectangular.
Arcul triumfal precum şi părţi ale portalurilor de nord şi de sud păstrează profilatura romanică. Peste corul romanic se ridică un turn cu patru etaje, iar turnului-clopotniţă i se adaugă o galerie de luptă din lemn, scoasă în exterior pe bârne în consolă.
Fortificaţia din jurul edificiului de cult se constituie dintr-o incintă aproape dreptunghiulară cu două turnuri dispuse în colţurile de sud-vest şi sud-est şi un turn de poartă pe latura de nord, în dreptul turnului-clopotniţă.

Read Full Post »