SÂNTILIE

Zeul focului sau soarelui din Panteonul românesc, identificat cu Helios din mitologia Greaca si cu Gebeleisis din mitologia Geto-daca, a preluat numele si data de celebrare (20 iulie) ale Sf. Proroc Ilie. Sântilie este, în calendarul popular, miezul verii pastorale, când pe munti se organizau vestitele Nedei si Sântili. În aceasta perioada ciobanii separau berbeci de oi, „mituiau” miei, efectuau observatii astronomice si meteorologice. Ca divinitate solara si meteorologica Sântilie provoaca incendiile în verile toride, produce tunete, fulgerele si traznetele în timpul furtunilor, leaga si dezleaga ploile, hotaraste unde si când sa de grindina. Ca personaj profan, Sântilie, este un om obisnuit: soldat, vânator, agricultor, crescator de animale, negustor de vite. Fiind ispitit si înselat de Drac, Sântilie îsi omoara unul sau mai multi membrii ai familiei (tata, mama, fiu, fiica, sau sora). Pacatele sunt ispasite în diferite moduri: sta închis 40 de ani într-un beci sau hordei; cara apa cu gura, mergând în genunchi, pentru a uda un lemn putred; aduna lemne din padure 9 ani pentru a cladi un rug imens în care se arunca si arde de viu; pazeste o turma de oi în vârf de munte etc.
Dumnezeu îl iarta, îl trece printre sfinti si îl înalta la cer într-o trasura cu roti de foc la care sunt înhamati 2 sau 4 cai albi înaripati. Acolo, pe cer, alearga printre nori, tuna (durduie, duduie, huruie, si bubuie), fulgera si trazneste dracii cu biciul de foc speriati, draci se ascund pe Pamânt: prin pomi, pe sub stresina caselor, în turlele bisericilor si chiar în corpurile unor animale, în special câini si pisici. Dorind sa nu-i scape nici unul, Sântilie trazneste si arborii, oamenii, vitele casele, bisericile în care s-au ascuns draci. În tinerete Sântilie ar fi tunat si ar fi traznit atât de puternic plesnea copilul în pântecele mamei si vitelul în burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, dar nici sa stârpeasca samânta dracilor, Dumnezeu sau Maica Precista l-a lasat ciung de mâna dreapta, la ologit, luându-i piciorul drept, la asurzit sau i-a scos un ochi. El continua, însa, sa alunge si sa omoare dracii, alergându-i cu trasura si lovindu-i cu biciul de foc tinut în mâna stânga. Simbolurile prin care Sântilie se defineste ca un autentic zeu solar sau usor de recunoscut: trasura cu rotile de foc si caii înaripati, biciul si sagetile de foc, tunetele, trasnetele si fulgerele cu care lumineaza cerul înnorat; subordonarea si ierarhizarea divinitatilor aducatoare de arsita si foc în luna lui cuptor multe din acestea fiindu-i surori (Pârliile si Panteliile), frati (Ilie Palie si Pantelimon), sau simpli vizitii la carul lui ceresc (Foca). Conform escatologiei populare, moartea lui Sântilie, singurul sfânt cu trup si suflet, va aduce urgia apocalipsului: dracul va reusii, în final, sa-i taie capul iar din sângele scurs s-ar aprinde pamântul care va arde 9 stânjeni în adâncime. Dupa purificarea prin foc a pamântului va aparea o noua generatie de oamenii, mai mici decât cei de astazi, asemanatori cu Blajinii, care ar fi trait înaintea Uriasilor. O imensa movila funerara ar iesi apoi sufletele tuturor mortilor sub forme de oi si capre: oile l-ar urma pe Dumnezeu în Rai, caprele în Iad pe drac. Sântilie, zeu al soarelui si focului, este atestat, prin numeroase traditii, la românii de pretutindeni, în special în mediile pastorale.
În aceasta zi
– Nu se lucreaza de teama pagubelor (traznete, ploaie, grindina).
–  îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii
– Se reteaza stupii, se duc faguri si mere la biserica spre binecuvântare si se împart de pomana.
– Se culeg în zori plante de leac stropite cu sânge de cocos taiat deasupra lor.
– Se duc berbecii la berbecar.
– Daca tuna merele si alunele vor fi viermanoase; daca ploua, va ploua 20 de zile.
– Se tine “Târgul de fete de pe Muntele Gaina” din jud. Alba

Read Full Post »