Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Fudulii’

Reţete cu fudulii

Se pot face atât la grătar cât şi înăbuşite (tocană).
Pentru a le frige pe grătar nu e nevoie de nici o reţetă. Se pregătesc ca orice altă bucăţică destinată jărăgaiului.

Dacă vrem tocană aici putem avea mai multe variaţiuni pe această temă: cu ceapă, cu usturoi, cu suc de roşii, etc.
La bază lucrurile stau la fel indiferent cum vreţi să pregătiţi înăbuşeală asta, adică: după ce s-au scurs bine coiţele de apă în care au stat, se aruncă într-o cratiţă cu apă clocotită în care am nins în prealabil un praf de sare. Nu le lăsaţi decât foarte puţin, cât să le închege clocoteala asta. De aici încolo încep variaţiunile.

1. Tocană simplă
După ce le scoateţi se pun la prăjit în puţin ulei şi se adaugă câte puţină apă, lăsându-le pe foc mic şi vasul acoperit până se fac. Se dau la masă cu mujdei de usturoi şi un vinişor zglobiu.

2. Tocană cu ceapă sau usturoi.
Se face la fel ca tocana simplă doar că se pun fuduliile peste ceapa căită şi apoi se adaugă apă, puţin câte puţin şi se gătesc înăbuşit la foc mic.
Pentru tocana cu usturoi, se face la fel ca cea simplă, doar că înainte cu 5 minute de a se opri focul se pune mujdeiul de usturoi peste fudulii.

3. Tocană cu sos de roşii.
La fel ca tocana cu ceapă, doar că se adaugă când sunt aproape gata, suc de roşii, de preferat un ketchup picant, după care se dă la cuptor preţ de 15 minute.

Anunțuri

Read Full Post »

Fudulii

De multă vreme încerc să mă dumiresc ce sunt cu fuduliile astea în bucătărie.
Nu ştiu dacă se poate vorbi aici de inventivitate sau de nevoie. În momentul în care negustorii de cărnării cumpărau doar muc şi sfârc, omul trebuia să trăiască cu ce îi lăsa negustorul.
Cred că aşa s-a născut ciorba de burtă, aşa s-a ajuns să se consume fuduliile, pizdulicele, momiţele, măduvioarele, adică aşa-zisele căzături, pentru că organele erau delicatese considerate în comparaţie cu acestea. Şi aşa de voie de nevoie au ajuns în farfuria românului, iar acum sunt considerate delicatese.

Graţie părinţilor finilor mei am reuşit să mă înfrupt şi eu din atât de controversatele fudulii. Uni vor zâmbi şmechereşte în colţul gurii, atotştiutori, pe când alţii oripilaţi de această bucăţică se vor scandaliza.
Nu trebuie să analizăm originea ci numai şi numai gustul. E greu de făcut e foarte adevărat având în vedre că nu mâncăm numai cu gura ci şi cu ochii şi chiar cu creierul.

Destul cu vorbăria şi să trecem la fapte.
În primul rând m-am dumirit cum se curăţă fuduliile de pieliţă. Nu e mare filozofie pot spune după ce am văzut.

Se taie pe jumătate fără a se obţine două bucăţi. Lăsaţi pieliţa să ţină împreună cele două jumătăţi.

Apoi între cele două jumătăţi se bagă degetul mare şi se împinge către exterior desprinzându-se cărniţa coiţelor de pieliţa care le îmbracă. Se procedează identic şi cu jumătatea rămasă, ataşată încă de pieliţă.

După ce s-au curăţat se pun într-un vas cu apă rece cu sare şi cu oţet. Unii pun şi felii de lămâie, dar pun mai puţin oţet. Trebuiesc lăsate câteva ore bune chiar de seara până dimineaţa după spusele altora.

Read Full Post »