Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2009

De data aceasta vom călători pe drumul Sighişoara-Sibiu, pentru a descoperi noi aşezăminte, unele dintre ele aflate în lista patrimoniului universal UNESCO (Biertan).
Cred că nu există sat de-a lungul acestui drum care să nu se mândrească cu un asemenea ansamblu arhitectonic.

BIERTAN

Aflată în patrimoniul UNESCO, Biertanul a fost ales sediul Episcopiei Evanghelice timp de aproape 300 ani (1572-1867)
Complexul eclesiastic şi de apărare a fost construit în secolele XV-XVI în stilul goticului târziu, cu elemente specifice Renaşterii.
Edificiul central al ansamblului este o biserică-hală cu trei nave, boltite în reţea, construită între 1492 – 1516 pe locul alteia mai vechi, în stilul goticului târziu, cu elemente de arhitectură renascentistă la unele portale.
În interiorul bisericii altarul în stil gotic târziu, în formă de triptic a fost realizat în mai multe etape între 1515-1524.
Stranele sunt realizate între 1514-1523 de sighişoreanul Reychmut şi se numără printre cele mai valoroase de acest gen din Transilvania.
Unică în felul sau este uşa sacristiei construită la 1515, remarcabilă prin sistemul de blocare.

Biertan-privire generala 1

Biertan-privire generala 2

Biertan 1

Biertan interior

Biertan-incinta

Biertan-vedere sat

COPŞA MARE

Biserica este construită în secolul al XIV-lea ca bazilică gotică trinavată cu turn-clopotniţă în partea de vest. Nava centrală cu trei travee şi tavan drept a fost separată de colateralele scunde prin pilaştrii masivi ce susţin arce ogivate. În secolul al XVI-lea se fortifică biserica, schimbându-i-se aspectul iniţial.
Zidurile navei centrale sunt supraînălţate, amenajându-se un etaj de luptă prevăzut cu guri de tragere. Turnul este întărit cu o galerie de luptă din lemn scoasă în consolă în exterior, pe bârne. După 1510 a început construcţia masivului cor fortificat ce se ridică cu 11 metri deasupra navei. Pe ancadramentul cu trăsături renascentiste al uşii sacristiei, datat 1519, este cioplit un relief reprezentând „Mielul Domnului cu cruce şi steag “.
Fortificaţia din jurul bisericii se construieşte la începutul secolului al XVI-lea. Intrarea de pe latura de vest este prevăzută cu hersă, iar în colţurile de nord-est şi sud-vest sunt construite turnuri cu două etaje de luptă. Ultimul a fost demolat în secolul al XIX-lea.

Copsa Mare

Copsa Mare-detaliu

Copsa Mare-interior 1

Copsa Mare-interior 2

VALEA VIILOR

Fundaţiile unei prime biserici, edificate în secolul al XIV-lea, au fost descoperite pe latura de nord a actualei biserici. Acest prim edificiu de cult este menţionat documentar în anul 1414 ca purtând hramul „Sf. Petru “. Biserica actuală a fost construită suprapunând parţial vechea construcţie, la cumpăna secolelor XV – XVI, ca biserică-hală în stil gotic.
Noul edificiu este dotat cu elemente defensive specifice acestei perioade. Deasupra navei s-a amenajat un etaj de luptă.
Şi turnul-clopotniţă este întărit prin îngroşarea zidurilor, închiderea portalului de vest şi sprijinirea cu contraforturi masive, pe care se sprijină arcele cu guri de smoală ale galeriei de luptă.
Fortificaţia din jurul bisericii este ridicată în secolele XV – XVI. Zidul de incintă este înalt de 6 m, iar galeria de luptă este acoperită şi sprijinită pe arce de zidărie. Pe partea de vest se ridică o fortificaţie de poartă cu aspect bastionar. Incinta mai este întărită cu două bastioane pe laturile de nord şi de sud şi un turn pe partea de est. După secolul al XVI-lea se adosează pe interiorul zidului de incintă cămări de provizii.

Valea Viilor 1

Valea Viilor 2

Valea Viilor-interior 1

VALCHID

Biserica din Valchid oferă o imagine aproape nealterată din perioada dinaintea Reformei. Biserica hală cu patru travee şi cor poligonal a fost construită în jurul anului 1390, iar edificiul în sine nu a fost fortificat în perioada ulterioară. La începutul sec. XVI însă, a fost construit un zid de incintă, care purta cinci turnuri, din care astăzi se mai păstrează patru. Poziţia lor este atipică, nefiind situate la colţurile zidului de incintă, ci pe traiectoria acestuia, şi au înălţimi diferite.

Valchid 1

Valchid 2

Valchid interior 1

MĂLÂNCRAV

Biserica a fost construită în secolul al XIV-lea ca bazilică gotică cu turn pe latura de vest şi a purtat hramul „Sf. Maria “. Cheia de boltă de deasupra altarului reprezintă blazonul familiei Apaffi şi poartă o inscripţie („GENTILE SCUTUM APPAE “). Pe partea de nord a corului se află sacristia şi un turn de scară. Biserica a fost mult timp loc de pelerinaj, scrijeliri ale pelerinilor în pereţii corului fiind vizibile pretutindeni, cea mai veche dintre acestea datând din anul 1405.
De mare valoare artistică sunt picturile murale executate pe la mijlocul secolului al XIV-lea şi păstrate pe pereţii bisericii, picturi ce reprezintă cel mai bine păstrat ansamblu de pictură linear-narativă gotică din secolul al XIV-lea.
În clopotniţa bisericii sunt păstrate trei clopote vechi. Clopotul mare poate fi datat la mijlocul secolului al XIV-lea, este ornamentat la bază cu o ghirlandă şi poartă o inscripţie („O REX GLORIE VENI CUM PACE “– „O Împărat al slavei vino în pace! “).
Fortificaţiile din jurul bisericii au fost ridicate abia în secolul al XV-lea.

Malancrav 1

Malnancrav 2

Malancrav-interior 1

Malancrav-detaliu

Read Full Post »

Dacă în prima parte v-am prezentat bisericile săseşti aflate pe drumul Braşov-Sighişoara, în partea a doua am să vă dezvălui câteva din fortificaţiile săseşti aflate de-lungul drumului Sighişoara-Agnita.

APOLD

Se presupune că o parte dintre structuri datează din secolul al XIII-lea. Totuşi, ansamblul din jurul bisericii fortificate din Apold a fost închegat în decursul secolelor al XV-lea şi al XVI-lea. Marele portal gotic de pe faţada vestică a bisericii este în acelaşi timp şi intrarea în clopotniţă. În decursul vremii, turnul acesteia a fost înălţat, ferestrele i-au fost îngustate şi au fost amenajate creneluri. Într-o nişă exterioară de la nord mai locuieşte încă Bogdan Misil, o figurină de lemn de felul celor din turnul de la Sighişoara, care se mişcă la fiecare bătaie a orologiului din clopotniţă.
Fortificaţia are o incintă dublă şi neregulată. Zidurile interioare măsoară azi doar un metru, diferenţa până la înălţimea originală de patru metri pierzându-se în decursul timpului. Intrarea principală în incinta veche, datând din secolul al XV-lea, se face prin Turnul Ovăzului, înalt de trei niveluri şi situat la sud-vest, folosit o scurtă vreme pentru depozitare. Turnul, multifuncţional, mai păstrează şi o râşniţa manuală pentru vremurile de asediu.

Apold 2

Apold interior

Apold- privire generala
DEALUL FRUMOS

Dealul Frumos posedă, încă din prima jumătate a secolului XIII, o bazilică romanică cu trei nave, cor pătrat, închis spre est cu o absidă semicirculară, fără clopotniţă. Transformarea acestei bazilici într-o biserică-hală gotică, fortificată cu două turnuri de apărare, a fost necesară sub presiunea evenimentelor istorice şi schimbarea tehnicii de război prin apariţia şi răspândirea armelor de foc.
Ca toate bisericile din sudul Transilvaniei, şi cea de la Dealu Frumos a fost înconjurată de o incintă, având forma rectangulară, care datează de la începutul secolului al XVI-lea. Turnurile sale, pătrate în plan, au trei niveluri prevăzute cu metereze şi maşiculiuri în consolă.

Dealu Frumos 1

Dealu Frumos 2

Dealu Frumos 3

IACOBENI

Biserica de tip sală, construită în stil gotic, sprijinită de contraforţi şi având cor poligonal datează din secolul XIV.
Arcul triumfal este gotic, iar bolta în reţea a navei, realizată în maniera goticului târziu, datează din secolul XV.
Nu este clar dacă masivul turn de pe partea de V a bisericii a fost adăugat în secolul XV sau dacă este un donjon mai vechi, pe care se lipeşte biserica. Turnul este boltit la parter şi la primul nivel, iar accesul între aceste etaje se face printr-o scară-tunel, înglobată în grosimea zidului.
Cu certitudine, din jurul anului 1500, datează ultimul nivel, cu galeria de luptă din lemn, scoasă în exterior pe bârne în consolă. Dealtfel în această perioadă întregul edificiu este fortificat.
Deasupra sacristiei se ridică un turn cu cinci etaje, iar deasupra navei şi a corului se ridică un etaj de apărare scos în exterior şi sprijinit pe arce de cărămidă, aşezate pe vechii contraforţi. În spatele arcelor se deschid guri de smoală, iar deasupra, ambrazuri de tragere.
Incinta poligonală datând de la sfârşitul secolului XV, este prevăzută cu două turnuri exterioare în colţurile de SV şi SE, un turn de acces protejat cu hersă pe latura de N şi o clădire-bastion, destinată şi păstrării proviziilor, în colţul de NV

Iacobeni 1

Iacobeni 2

Iacobeni interior 1

Iacobeni interior 2

MERGHINDEAL

Biserica de la Merghindeal a fost construită în secolul al XIII-lea, ca bazilică romanică cu clopotniţă spre vest. Navele laterale au fost boltite în cruce, în timp ce navei centrale i s-a făcut un tavan. Între navele laterale şi nava centrală se deschid arcade romanice sprijinite pe masive pile de zidărie de plan rectangular.
Arcul triumfal precum şi părţi ale portalurilor de nord şi de sud păstrează profilatura romanică. Peste corul romanic se ridică un turn cu patru etaje, iar turnului-clopotniţă i se adaugă o galerie de luptă din lemn, scoasă în exterior pe bârne în consolă.
Fortificaţia din jurul edificiului de cult se constituie dintr-o incintă aproape dreptunghiulară cu două turnuri dispuse în colţurile de sud-vest şi sud-est şi un turn de poartă pe latura de nord, în dreptul turnului-clopotniţă.

Merghindeal 5

Merghindeal 4

Merghindeal 3

Merghindeal 2

Merghindeal 1

Read Full Post »

Am să încep o serie de articole referitoare la bisericile fortificate din aşezările săseşti de pe cuprinsul Transilvaniei.
Sunt parte dominantă a culturii Transilvaniei de Sud, iar unele dintre acestea fac parte din patrimoniul UNESCO. Numai din patrimoniul nostru nu fac parte. Sunt foarte puţin cunoscute, iar pe această cale vreau şi eu să contribui, alături de cei care au mai făcut-o la popularizarea lor. La scoaterea lor din cvasianonimantul în care se află. Nu folosesc cuvinte mari. Într-adevăr în decursul călătoriei mele nu am întâlnit printre vizitatorii acestor adevărate bijuterii prea mulţi conaţionali. Marea majoritate a turiştilor ce vizitau aceste biserici fortificate erau turişti străini. Englezi, germani, elveţieni, etc. Au venit să vadă acest fenomen al bisericilor fortificate. Se mai găsesc asemenea construcţii şi în alte locuri din Europa. E drept că nu aşa multe ca la noi. La noi existau peste 300 de asemenea fortificaţii. O parte au dispărut, o parte sunt pe cale de dispariţie, iar o mică parte sunt salvate prin includerea lor în patrimoniul UNESCO (Biertan, Viscri, Saschiz, Prejmer, Valea Viilor, Câlnic and Dârjiu) Iarăşi spre ruşinea noastră, o serie de asemenea construcţii sunt renovate cu ajutorul unor fundaţii din străinătate. Noi vrem turism balnear şi alte bazaconii izvorâte din puţul gândirii blondei de la turism. Vine prinţul Charles să ne arate ce bogăţii avem, iar noi visăm la cai verzi pe pereţi. A ajuns să se spună că România is the land, iar Grecia is the choice. Mă opresc aici cu aceste considerente, pentru că nu acesta e scopul articolului meu. Scopul meu este să vă prezint aceste minunăţii. Poate într-o bună zi vor fi incluse într-un circuit turistic, care ar ajuta la salvarea lor.

CLOAŞTERF

Situată pe drumul ce leagă Braşovul de Sighişoara, biserica fortificată datează de la începutul sec. 16. Biserica cu zid patrulater se află pe strada principală a satului. Ea constă dintr-o biserică-sală care se continuă la est cu un cor larg. Corul şi sala sunt acoperite de un nivel de apărare. Zidul împrejmuitor alcătuieşte un patrulater, care are la fiecare colţ câte un turn. Construcţia a fost terminată la 1523.

Cloasterf 2

Cloasterf interior

MEŞENDORF

Biserica a fost construită în sec XIV, mai întâi în stil romanic, iar ulterior în stilul goticului timpuriu. Interesant că biserica din Meşendorf prezintă un zwinger, ceea ce în arhitectura fortificată înseamnă acel spaţiu îngust între exteriorul zidului principal şi un al doilea zid mai scund, paralel cu primul, cu rol de obstacol, capcană în faţa invadatorilor.

Mesendorf

Mesendorf interior

HOMOROD

Pe când lăcaşurile de cult săseşti din secolul XIII au fost construite aproape toate ca bazilici romanice cu trei nave, Homorodul posedă una din foarte rarele biserici-sală romanice ce datează din ultima treime a secolului XIII.
Zidul interior este în formă de patrulater şi are turnuri la colţuri. La sfârşitul sec. 18 a fost construit corul din zidul sudic al bisericii. Din această perioadă datează şi mobilierul interior (altar, amvon, strane, tavan casetat), în stilul barocului transilvănean ţărănesc

Homorod 1

Homorod 3

VISCRI

Biserică din sec. 14, peste o construcţie anterioară romanică, împrejmuire sec. 14-18. Cetatea se află pe o înălţime deasupra satului. Mica biserica-sala este mărginită la est de un cor iniţial semicircular, iar la vest de un turn masiv. în interiorul bisericii s-au păstrat resturi de sculptură romanică (cristelniţa, nişă, arc triumfal, portal). Împrejmuirea interioară este întărită cu trei turnuri şi două bastioane. Biserica-cetate relativ mică dar pitorească a străbătut ultimele două secole fără modificări. Ea reprezintă unul dintre exemplele cele mai lămuritoare despre modul în care, în spaţiul cel mai restrâns, se alcătuia o zonă de supravieţuire pentru comunitatea ameninţată din afară.

Viscri 1

Viscri 2

Viscri detaliu 1

Viscri detaliu 2

Viscri interior

Read Full Post »

Gata cu vacanţa. A venit momentul să vă dezvălui din locurile mai puţin ştiute de pe la noi. Nu am pretenţia că aş fi un explorator. Au făcut-o alţii înaintea mea, însă pot face pariu că sunt locuri mai puţin umblate de picior de român. Mi-au confirmat-o cunoştinţele mele când le-am povestit despre ele.
Am să încep cu situl geologic de la Racoş. Un vulcan stins şi coloanele de bazalt.

Racoş este o localitate aflată cam la jumătatea distanţei dintre Braşov şi Sighişoara pe drumul european E60. Înainte de a intra în Rupea Gară cum vii de la Braşov se face un drum la dreapta.
Mă rog, greu poate fi numit drum. Parcă e o cărare ninsă cu făină aşa praf e.
Odată ajuns în Racoş, trebuie să ceri lămuriri pentru a vedea vulcanul şi coloanele de bazalt. Sunt în afara localităţii.
Mai uşor se ajunge la exploatarea de bazalt unde se poate vedea ce a croit natura, ajutată şi de mâna omului. Frumos.

Coloane Bazalt-Racos 1

Coloane Bazalt-Racos 2

Coloane Bazalt-Racos 3

De-acolo se poate ajunge şi la vulcan. Drum de ţară mult mai bun decât cel pe care se ajunge la Racoş.
Odată ajuns la vulcan ai impresia că dacă nu ar fi vegetaţia cam aşa ar trebui să arate planeta Marte. Peisaj roşu.

Vulcan stins - Racos 1

Vulcan stins - Racos 2

Vulcan stins - Racos 3

Din păcate avem multe de văzut pe meleagurile noastre, doar că lipsa infrastructurii şi lipsa promovării duc la menţinerea lor în necunoscut.
Doar că eu ca omul mă încăpăţânez şi vreau să le scot la iveală. Sper să şi reuşesc.

Read Full Post »

În calendarul creştin-ortodox, pe 1 august sunt două sărbători: Scoaterea Sfintei Cruci şi Sfinţii şapte Mucenici Macabei: Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim şi Marcel, împreună cu mama lor, Solomoni, şi cu Eleazar, dascălul lor. Pe 1 august, la Constantinopol, crucea Domnului Iisus Hristos era scoasă din paraclisul palatului împărătesc, în fiecare an, şi dusă în Catedrala „Sfânta Sofia “, unde rămânea până pe 14 august, spre bucuria şi evlavia credincioşilor. Crucea fusese descoperită pe Gorgota de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare.

În cultura populară, se sărbătoreşte MACOVEIUL URSULUI, MACOVEII STUPILOR, PAŞTELE VIŢEILOR, ZIUA CRUCII DE VARĂ. Sărbătoare cu dată fixă (1 august) închinată unui personaj creştin, Sfântul Mucenic Macobei, care ar fi fost prins şi ars de păgâni într-un cuptor încins de flăcări, numit de popor Macavei. În ziua de Macavei oamenii stropeau cu agheasmă grădinile şi livezile, sfinţeau în biserică spice de grâu pe care le scuturau în podul palmelor şi amestecau boabele obţinute cu seminţele ce urma să fie semănate, scoteau ultima miere de la stupii de albine (coşniţe, ştiubeie), foarte căutată în practicile de medicină populară, se culegeau diferite plante de leac şi altele. Nu se mulg vacile şi se lasă viţeii la supt. În această zi se mănâncă turte calde şi se bea vin îndulcit cu miere. Începe postul Adormirii Maicii Domnului

Oamenii au luat din sărbătoare ceea ce au crezut că le este mai de folos. Unii o numesc Ziua Crucii de Vară, alţii, Macovei, Macavei sau Ziua Macaveilor, sau chiar Macoveiul Stupilor, iar pe la munte, se mai numeşte Ziua Ursului. Este o sărbătoare în care nu este bine să lucrezi pentru apărarea vitelor şi stupilor de urşi şi pentru sănătate.

În Bucovina se stropeau cu Agheazmă grădinile şi livezile, sperând că aşa vor fi ferite de insectele dăunătoare, care, în mijlocul verii, se află în plină dezvoltare. Alţii duceau flori şi spice la biserică; odată sfinţite, plantele erau mai bune de leac, iar grâul sfinţit dădea cea mai bună sămânţă pentru semănat. Macul sfinţit în această zi nu face viermi.
În Moldova se ţine de gospodine pentru a le fi feriţi copii de boli. Tot aici nu este îngăduit a se culege cânepa.

În Ţara Românească preoţii umblă cu”zi-ntâi” -botează, iar poporul păzeşte cu nelucru în astă zi ca să nu fie loviţi de friguri.
În Oltenia această sărbătoare se mai numeşte şi Macoveiul Stupilor, când se taie din fagurii, luându-se mierea şi lăsând albinelor doar necesarul pentru a ieşi din iarnă.

În satele de la poalele munţilor, pe unde trăieşte şi ursul, oamenii ţin anumite zile ca „sărbătoare “pentru urs. Nu le ţin din dragoste, ci mai mult de frică să nu le mănânce ursul oile, vacile sau caii plecaţi la păşunea de vară din munte. În Ţara Haţegului, o depresiune situată între Munţii Retezat, Şurianu şi Munţii Ţarcului, oamenii şi acum se tem să lucreze de 1 august. Ei cred că, dacă ar lucra, ar fi pedepsiţi şi ursul le-ar mânca animalele. Tot din această zi, cred ei, că nu e bine să te mai scalzi în râuri, pentru că cerbul se scaldă în apă şi aceasta se răceşte.

De fapt, în această perioadă, începe perioada de împerechere a ursului; mai violent ca de obicei şi mai puţin temător, ursul dă iama în turme, stupi şi semănături.

Read Full Post »