Sângiorzul, Sân Georgiu, (Sf. Mare Mc. Gheorghe) – III

– La fel şi băieţii, în dimineaţa zilei de Sfântul Gheorghe, pleacă la cules de “iarba fiarelor”, considerate o plantă miraculoasă, ce putea să sfărâme lacătele şi lanţurile sau putea să le confere lor, flăcăilor, proprietăţi miraculoase.
– Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi deoarece se credea că acel care încalcă interdicţia avea să fie somnoros întregul an.
– În zona Bucovinei există obiceiul urzicatului. În această zi, tinerii se atingeau pe mâini si pe picioare cu tulpini de urzică astfel crezând vă vor deveni mai ageri, mai harnici, mai sănătoşi şi vor aveam mai multă putere de muncă. În ziua de Sfântul Gheorghe încă se mai obişnuieşte a se împodobi stâlpii de la poarta casei ramuri verzi de salcie înmugurită pentru ca să fie apăraţi de boli şi pagubă
– Pentru a fi apăraţi de rele, oamenii se cântăresc, astfel ei cred că vor fi sprinteni până la anul, când obiceiul se reînnoieşte.
– Gospodarii dau foc gunoaielor şi vechiturilor din gospodării. Cenuşa de la acest foc se amestecă foarte bine cu untură cu care se ung uşile şi ferestrele grajdurilor pentru a-i împiedica pe strigoii care intră la animale în această noapte să le fure mana.
– Bărbaţii nu ies în această zi în sat cu capul descoperit pentru că ar putea fi prinşi de “strigoaie”, fermecaţi şi transformaţi în cai.
– Superstiţia spune că dacă gospodarii se stropesc cu apă neîncepută luată dis de dimineaţă din fântână, apoi cu agheasmă, acestea alungă orice vrajă din casa lor.
– Fetele care vor să fie iubite seamănă busuioc în zorii zilei. Apoi uda seminţele cu apă adusă într-un vas nou, de la izvor. Când busuiocul este înflorit fetele se duc la horă purtând acest simbol al iubirii în păr.
– Se duc la biserică crengi de salcie.
– Dacă plouă de Sf. Gheorghe, va fi an mănos
– Oamenii se scaldă dimineaţa în râu, se spală cu rouă, se cântăresc, se urzică, beau vin roşu pentru a fi sănătoşi şi vioi tot anul. Se dă lapte de pomană (Moşii).
– S-e aduc “sânjorji” (crengi de fag) care se pun la stâlpul porţii pentru apărare de rău şi belşug în casă.
– Gunoiul pus la pomii îi ajută la rodire, se seamănă busuioc pentru noroc şi dragoste.
– Se tocmesc ciobanii.
– “Sânjorzu” (obicei)
– Anul Nou Ciobănesc
– Se pune pălărie pe cap să nu te faci cal

Read Full Post »

Sângiorzul, Sân Georgiu, (Sf. Mare Mc. Gheorghe) – II

Iată câteva tradiţii, obiceiuri şi superstiţii legate de Sfântul Gheorghe:

– Noaptea dintre 22 şi 23 aprilie este numită noaptea Mâncătoarei, despre care se spune că este sora Sfântului Gheorghe, şi este considerată ca o noapte de temut.
– Se spune că este bine să stai în casă în această noapte deoarece acum ies sufletele strigoilor vii, cei cărora le ies noaptea sufletele şi bântuie prin sate, călăresc pe cozi de mătură şi pricinuiesc necazuri.
– Superstiţia spune că este bine să se pună ghimpe, mărăcine sau crengi de măceş la uşa grajdului pentru ca să se înţepe strigoii când vin să ia mana vitelor.
– Dacă înainte de Sfântul Gheorghe prinzi un şarpe, îi tai capul, apoi îl porţi la pălărie sau basma şi, dacă te duci în capul satului când ies ciurdele de vite sau turmele de oi, vei putea vedea strigoii călare pe animale.
– Există superstiţia că, dacă ziua de Sfântul Gheorghe cade în post, tot anul laptele vacilor şi oilor va fi slab.
– În această zi se serbează Moşii de Sfântul Gheorghe şi este bine ca la ferestre şi uşi să se pună ramuri de salcie.
– La biserici în această zi se împarte liliac, iar în unele regiuni, leuştean, pentru a păstra sănătatea oamenilor şi animalelor pe tot timpul anului şi pentru a-i feri de rele.
– În unele regiuni fetele sunt stropite apă proaspătă de fântâna la fel ca şi obiceiul de Paşte când sunt stropite cu parfum. Stropitul având semnificaţie dublă, de substanţă purificatoare şi element favorabil fecundării.
– Se mai spune că de Sf. Gheorghe ard comorile în păduri sau pe dealuri şi cine le vede noaptea luminând, ziua le poate găsi.
– Această zi se spune că este una prielnică pentru a se face farmece de dragoste.
– În ajunul zilei de San-George, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă.
– În dimineaţa zilei de 23 aprilie tot ele, fetele, puneau în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coroniţe, pentru a observa, pe furiş, care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coroniţe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele şi coroniţele erau păstrate peste an, pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli sau pentru a se face cu ele farmece de dragoste.
– În această zi fetele mai obişnuiau să semene usturoi, pe care-l păstrau până în anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, ele credeau că vor fi înzestrate cu toate virtuţile şi că se vor căsători în cel mai scurt timp.
– În zori de zi, înainte de a se scutura rouă, fetele mergeau pe furiş în pădure, în locuri ferite şi îndepărtate, pentru a culege ciuperci – mătrăguna, pe care le aduceau acasă şi le puneau în pod sau sub streaşina, în credinţa că aceste plante miraculoase le vor aduce peţitori bogaţi. Mătrăguna recoltată acum era păstrată peste an pentru a fi folosită la vindecarea unor bolii sau la practicarea vrăjilor de măritiş pentru fetele urâte sau bătrâne, a vrăjilor pentru îmbogăţire şi câştigare a faimei sau a celor de înmulţire a laptelui la vaci. Mătrăguna putea să provoace şi nenorocire, sărăcie, urâţenie, nebunie sau moarte, în funcţie de modul cum era folosită, de riturile sau vrăjile în care era uzitată sau în funcţie de actul care-i declanşa puterea.

Read Full Post »

Sângiorzul, Sân Georgiu, (Sf. Mare Mc. Gheorghe) – I

Peste un vechi zeu al vegetaţiei, protector al căilor, vitelor cu lapte şi holdelor semănate, identificat în Panteonul românesc cu Cavalerul Trac, creştinismul a suprapus pe Marele Mucenic Gheorghe, Sfântul din calendarul popular, numit Sângiorz în Transilvania şi Banat şi Sfântul Gheorghe în Moldova, Muntenia, Oltenia. Acesta împarte anul pastoral, împreună cu Sânmedru (26 octombrie), în două părţi simetrice: vara pastorală, între Sângiorz şi Sânmedru, şi iarna pastorală între Sânmedru şi Sângiorz. Ei poartă la brâu cheile anului cu care Sângiorz închide iarna şi deschide vara la 23 aprilie, iar Sânmedru închide vara şi deschide iarna la 26 octombrie. Un sfânt înfrunzeşte codrul, celălalt îl desfrunzeşte. Între ei ar fi un rămăşag pe viaţă şi pe moarte: dacă copacii sunt neînfrunziţi pe data de 23 aprilie, Sânmedru îl omoară pe Sângiorz şi invers, dacă arborii sunt înfrunziţi pe 26 octombrie.
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe este considerată şi ca dată care anunţă începutul verii pastorale, tot aşa după cum cea a Sfântului Dumitru (26 octombrie) marchează încheierea ei.

Read Full Post »

APRILIE (Prier, Florariu)

Aprilie este luna a doua în Calendarul roman, cu început de an la 1 martie, şi luna a patra în Calendarele iulian şi gregorian, cu început de an la 1 ianuarie. Numele popular al lunii aprilie, Prier, înseamnă timp favorabil, prielnic holdelor şi turmelor de vite. Când vremea e înşelătoare, cu timp friguros şi secetos pentru semănături, luna aprilie anunţă sărăcia şi se numea Traistă-n Băţ. În luna aprilie se continuau semănăturile de primăvară începute în lună martie, se închideau ţarinele pentru păşunatul devălmaş, se formau turmele, se tundeau oile înainte de a fi urcate la munte, se construiau sau se reparau şarcurile şi oboarele pentru vite. Se curăţă pomii, se sădesc puieţi, se altoiesc; se seamănă legume, trifoi, lucernă, ovăz, porumb; se dă treptat nutreţ verde vitelor. Dacă este frumos, în mai va fi frig şi vara vor fi furtuni, dacă este umed, în mai va fi cald.

Sărbătorile din luna aprilie cu dată fixă:
– Ziua Păcălitului, Antipa, Sângiorzul Vacilor, Sângiorz, Marcul Boilor
Sărbătorile cu dată (în funcţie de cum cade ziua de Paşte):
– Lăzărelul, Moşii de Florii, Floriile, Joimari, Paştele, Paştele Blajinilor, Mătcălăul, Ropotinul Ţestelor şi altele, cuprind numeroase obiceiuri şi practici tradiţionale grupate în două scenarii rituale de înnoire a timpului: Paştele şi Sângiorzul.

Read Full Post »