Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2010

Sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena din calendarul ortodox coincide în tradiţia populară cu momentul în care se crede că păsările îşi învaţă puii să zboare. Constantin şi Elena este socotită data de început a verii. În anul 325, Constantin a convocat la Niceea primul Sinod Ecumenic. Pentru că a acordat libertate deplină creştinismului şi pentru celelalte fapte de credinţă săvârşite, Biserica a hotărât trecerea lui Constantin şi a maicii sale Elena în rândul sfinţilor, fiind prăznuiţi în fiecare an la 21 mai, ziua trecerii la cele veşnice a împăratului.

În ziua de 21 mai, în calendarul popular este o sărbătoare dedicată păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constandinu Puilor. Se spune că, în această zi, păsările de pădure, după ce li s-a dezlegat glasul la Vlăsie, s-au împerecheat şi şi-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie), îşi învaţă puii să zboare.

Pentru preîntâmpinarea pagubelor aduse holdelor şi strugurilor de către păsările cerului, în special de grăuri, mulţi podgoreni nu lucrau în zilele dedicate păsărilor. În sudul României, ziua de Constandinu Puilor era considerată ultima zi când se mai putea semăna porumbul, ovăzul şi meiul. Tot ce se  semăna după această zi, se usca. Se mai spune că cine lucrează în această zi i se ard bucatele pe câmp.

În calendarul popular este ziua în care păstorii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele şi pe cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului. Se măsoară şi se înseamnă pe răboj laptele de la oile fiecăruia. Femeile înlătură cu aghiasma şi tămâie duhurile necurate. Pentru apărarea de forţele malefice, ţăranii stăteau în jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute şi oile, “ca să fie ferite de rele”, pe timpul cât vor sta singure, la stână.

Anunțuri

Read Full Post »

Pentru reţeta asta e nevoie de un pui. Nu vă speriaţi că nu întrebuinţăm tot puiul doar pentru acest fel.E criză tată şi trebuie să ne adaptăm şi noi, aşa încât recomand să faceţi această reţetă când vreţi să gătiţi şi o zamă de pui.

Spun că e nevoie de un pui, deoarece avem nevoie de supă de pui atât pentru sos cât şi pentru mămăligă. Da aţi cetit bine. Mămăligă! Plus că pentru acest fel folosiţi doar bucăţile ăle bune de la orătanie, nu şi căzăturile.

Hai să vedem ce ne trebuie pentru mâncărica asta târgoveaţă, că târgoveaţă bucăţică este. Păi da, că nu o făcea bunica la ţară, ci mai degrabă e o mâncărică de duminică când ai musafiri la masă.

Deci o orătanie măricică să iasă şi de o zămucă bună şi de tocană. După ce aţi grijit-o bine se pune la fiert. După ce a fiert un pic se scot bucăţile cele bune pentru tocană, iar ce rămâne se dă zemii.

Pentru tocana asta boierească ne mai trebuie: 2-3 ardei capia, 3-4 roşii, ceapă şi usturoi (eu am pus verde că tot e sezonul lor), supă de pui pentru sos, paprică dulce şi iute (se poate folosi şi pastă de ardei), sare, ulei de măsline de preferat şi un snop bun de pătrunjel şi bineînţeles bucăţile cele bune de la pui. Adică pulpiţele şi pieptişorul.

Pentru început încingem ulei de măsline în tigaie şi punem la rumenit bucăţile de pui. Când s-au rumenit le scoatem şi punem în loc cepa şi usturoiul verde. Recomand să faceţi exces de usturoi. Dă o aromă tare bună întregului edificiu.

După ce s-au muiat un pic se adaugă paprică (pasta de ardei) dulce şi cea iute. Se stinge totul cu o cană de supă de pui şi se adaugă cărniţa.

După ce acesta face cunoştinţă bine cu sosul punem roşiile tăiate cubuleţe, ardeiul capia tăiat fâşii şi pătrunjelul.

Se dau câteva clocote şi apoi se pune totul într-o tavă şi se dă cuptorului spre falnică rumenire.

La mămăligă folosim supă de pui, o nucă de unt, pătrunjel şi cimbru.Cât stă la cuptor tocana, se pune de o coleaşă. Se fierbe mălaiul în supă de pui (asta da boiereală fraţilor!!). Când s-a închegat de o mămăligă se adaugă untul, pătrunjelul şi cimbrul şi se mestecă bine.

Se dă la masă cu smântână şi alături de un vinişor alb.

Eu aş potrivi mâncărica asta cu un vinişor de la nea Ticu. Un Riesling de Nicoreşti, fructos şi aromat până la reconfortare.

Read Full Post »

Reţete cu fudulii

Se pot face atât la grătar cât şi înăbuşite (tocană).
Pentru a le frige pe grătar nu e nevoie de nici o reţetă. Se pregătesc ca orice altă bucăţică destinată jărăgaiului.

Dacă vrem tocană aici putem avea mai multe variaţiuni pe această temă: cu ceapă, cu usturoi, cu suc de roşii, etc.
La bază lucrurile stau la fel indiferent cum vreţi să pregătiţi înăbuşeală asta, adică: după ce s-au scurs bine coiţele de apă în care au stat, se aruncă într-o cratiţă cu apă clocotită în care am nins în prealabil un praf de sare. Nu le lăsaţi decât foarte puţin, cât să le închege clocoteala asta. De aici încolo încep variaţiunile.

1. Tocană simplă
După ce le scoateţi se pun la prăjit în puţin ulei şi se adaugă câte puţină apă, lăsându-le pe foc mic şi vasul acoperit până se fac. Se dau la masă cu mujdei de usturoi şi un vinişor zglobiu.

2. Tocană cu ceapă sau usturoi.
Se face la fel ca tocana simplă doar că se pun fuduliile peste ceapa căită şi apoi se adaugă apă, puţin câte puţin şi se gătesc înăbuşit la foc mic.
Pentru tocana cu usturoi, se face la fel ca cea simplă, doar că înainte cu 5 minute de a se opri focul se pune mujdeiul de usturoi peste fudulii.

3. Tocană cu sos de roşii.
La fel ca tocana cu ceapă, doar că se adaugă când sunt aproape gata, suc de roşii, de preferat un ketchup picant, după care se dă la cuptor preţ de 15 minute.

Read Full Post »

Fudulii

De multă vreme încerc să mă dumiresc ce sunt cu fuduliile astea în bucătărie.
Nu ştiu dacă se poate vorbi aici de inventivitate sau de nevoie. În momentul în care negustorii de cărnării cumpărau doar muc şi sfârc, omul trebuia să trăiască cu ce îi lăsa negustorul.
Cred că aşa s-a născut ciorba de burtă, aşa s-a ajuns să se consume fuduliile, pizdulicele, momiţele, măduvioarele, adică aşa-zisele căzături, pentru că organele erau delicatese considerate în comparaţie cu acestea. Şi aşa de voie de nevoie au ajuns în farfuria românului, iar acum sunt considerate delicatese.

Graţie părinţilor finilor mei am reuşit să mă înfrupt şi eu din atât de controversatele fudulii. Uni vor zâmbi şmechereşte în colţul gurii, atotştiutori, pe când alţii oripilaţi de această bucăţică se vor scandaliza.
Nu trebuie să analizăm originea ci numai şi numai gustul. E greu de făcut e foarte adevărat având în vedre că nu mâncăm numai cu gura ci şi cu ochii şi chiar cu creierul.

Destul cu vorbăria şi să trecem la fapte.
În primul rând m-am dumirit cum se curăţă fuduliile de pieliţă. Nu e mare filozofie pot spune după ce am văzut.

Se taie pe jumătate fără a se obţine două bucăţi. Lăsaţi pieliţa să ţină împreună cele două jumătăţi.

Apoi între cele două jumătăţi se bagă degetul mare şi se împinge către exterior desprinzându-se cărniţa coiţelor de pieliţa care le îmbracă. Se procedează identic şi cu jumătatea rămasă, ataşată încă de pieliţă.

După ce s-au curăţat se pun într-un vas cu apă rece cu sare şi cu oţet. Unii pun şi felii de lămâie, dar pun mai puţin oţet. Trebuiesc lăsate câteva ore bune chiar de seara până dimineaţa după spusele altora.

Read Full Post »

FLORAR

Luna a treia în Calendarul roman şi a cincea în Calendarul Iulian şi Gregorian, cu început de an la 1 ianuarie indică, prin denumirile populare, timpul florilor (Florar, Florariu) şi exuberanţa vegetaţiei (Frunzar). Zicala populară “Mai e Rai” caracterizează cel mai propice timp pentru agricultură: suficient de călduros, precipitaţii abundente, lipsite de grindină şi piatră. Pe ogoare, în livezi, în grădini şi podgorii activitatea este în toi, iar turmele de oi, cirezile de vite şi prisăcile dau randament economic maxim. Sărbărtorile populare din luna mai, puţine cu dată fixă (Arminden, Constandinu Puilor şi Ioan Fierbe-Piatră) şi mai numeroase cu dată mobilă (pentru un an cu dată mobilă a Paştelui 1 Mai: Paşte, Paştele Blajinilor, Ropotitul Ţestelor, Mătcălăul, Joile Verzi, Todorusale) cuprindeau obiceiuri şi practici sezoniere specifice primăverii.

PREZICERI

În luna aceasta de vor fi tunete dese an bun şi vara îmbelşugată va fi, iar de va fi ploaie de Rusalii se pot aştepta lucruri rele spre întâmplare. Dacă plouă în mai şi tună des, în iunie va fi frumos, uscat, va fi belşug la porumb, fân, vin; dacă sunt gândaci mulţi, va fi an mănos. Se seamănă în şi cânepă (după 13), hrisca (după 19), ridichi, castraveţi, fasole, tutun (la mijlocul lunii). Se curăţă pomii de gândaci. Se bea pelin.

Read Full Post »