Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2010

Doar nu o să am eu acum pretenţia că am pus coada la cireaşă! Eu o reţetă des întâlnită la noi, dar cu atât de multe variante încât nu merită să o trecem cu vederea. Mălaiul se poate fierbe în lapte şi smântână. La umplutură se poate folosi slană afumată, costiţă, cârnăciori (de oaie, de porc, afumaţi, proaspeţi, picanţi, etc), sau chiar carne de porc sau de oaie, crâmpoţită în îmbucături măricele, etc. Să nu mai pomenesc de feluri brânzeturilor folosite: burduf, telemea, caş, caşcaval. Vă las să vă puneţi imaginaţia la contribuţie ca să ridicaţi acest edificiu, căci edificiu îi putem spune atunci când construim atâtea nivele (depinde de bunăstarea cămării domniilor voastre, precum şi de mesenii care se vor înfrupta din bunătatea asta). Eu unul recomand să construiţi măcar 4-5 etaje spre bun amestec al gusturilor.

 

Haideţi să vă spun cum o fac eu de regulă. Necesar: 1 kg de mălai, brânză de burduf cam la 1 kg, 600 de grame de cârnat (las alegerea acestuia în seama gustului dvs) – eu am folosit cârnat proaspăt de porc, şi 3-4 ouă.

Procesul de fabricaţie e simplu. Se face o mămăliga nici prea moale nici prea tare, să poată fi întinsă straturi, straturi cu lingura.Cârnatul se taie felii şi se prăjeşte până s-a rumenit.Brânza de burduf se feliază şi ea. Pentru coacere am folosit un vas de fontă.

Se aşează primul strat de mămăligă în vas după ce acesta s-a uns cu puţin ulei rămas de la prăjitul cârnaţilor. Apoi se pune un strat de brânză şi unul de cârnaţi.

Iarăşi un strat de mămăligă, unul de brânză şi unul de cârnaţi. Ultimul strat se pune de mămăligă peste care se tapetează cu ceva brânză şi se dă la cuptor până se moaie brânza.

Între timp se bat ouăle cu puţină sare, iar când se moaie brânza se scoate edificiul de la cuptor şi se toarnă ouăle peste, apoi se mai dă la cuptor spre frumoasă rumenire.

Când s-a rumenit se scoate şi se dă la masă.

Mie unul îmi place să las mămăliga asta pe pături să se răcească un pic. Nu mă dau în vânt după brânză caldă. Mai ales cea de burduf care se topeşte. Odată închegată este şi mai gustoasă şi leagă şi straturile între ele făcând să arate totul ca un tort.

Read Full Post »

Luna aceasta este dominată de evenimente pastorale. Aşa că ce-i stă bine românului pe masă în această perioadă? Aţi ghicit. Pastramă. E şi timpul când vinul cel nou nu mai e aşa turbat şi se poate pune fără teamă lângă o păstrămioară fragedă şi suculentă.

Am fost la ţară zilele astea pentru pastramă mea de toate zilele. Nu există ceva mai bun la grătar decât pastrama făcută de părinţii finei mele. Promit că data viitoare am să pun şi reţeta şi am să exemplific şi cu poze cum se prepară. Acum vă spun doar că e extraordinar de bună şi va trebui să mă credeţi pe cuvânt. Reţeta asta nu trebuie să se piardă.

Lângă pastramă, ca să nu se plictisească singură în farfurie se mai pun cârnăciori subţirei de oaie (normal că de oaie că doar e vremea ei acum… ar fi un sacrilegiu să stricaţi mirosul stânei cu ceva porcării), totul asezonat cu ceva murături fragede de îţi pocnesc în gură. Iar lângă toate astea galbenă ca o bucată de soare, tronează o bucată de mămăligă. Da mămăligă fraţilor, de dai cu ea la vecinii de peste Dunăre, nu coleaşa aia subţirică de se pune cu polonicul în farfurie şi unii au pretenţia să o numească tot mămăligă

Ia uitaţi ce a ieşit.

Read Full Post »