30 noiembrie SÂNTANDREI (Sf. Apostol Andrei cel Întâi chemat)

Sfântul Apostol Andrei (Întâiul chemat) este ocrotitorul României. Este cel ce a creştinat meleagurile de la Dunăre şi Mare fiind considerat părintele spiritual al României. Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu se cunoaşte cu exactitate anul morţii sale, se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuţiile lui Nero (54-68) sau Diocleţian (81-96). Potrivit tradiţiei, a fost răstignit pe o cruce in forma de „X”. De atunci această cruce poartă numele de crucea Sfântului Andrei.

În ziua de Sânt Andrei se mănâncă bucate cu usturoi.Se ţine post până la amiază ca să fie iarnă bună, anul cu belşug, noroc în meserii, viaţa lungă, sănătate. De asemenea cine nu lucrează nu va fi atacat de lup. Nu se piaptănă, nu se pronunţă numele lupului, nu se împrumută din casă. Fetele fac vrăji de dragoste; se fac vrăji de întors pentru obiectele furate sau pierdute.
Dacă gogoşii de stejar sunt plini, va fi anul viitor ploios.
Se pune o crenguţă de măr, păr, cireş, etc în apă. Dacă înfloreşte de Sf. Vasile va fi anul viitor, roditor. De asemenea crenguţele înflorite sunt folosite ca sorcove cu care copii îşi sorcovesc părinţii şi rudele.

Tot ziua asta se mai numeşte şi Ziua Lupului sau Gădineţul Şchiop. În credinţa populară în astă zi îşi vede lupul coada, putând să întoarcă capul. În afara acestei zile el având gâtul ţeapăn.
Se mai spune că în această noapte lupii se adună şi pot vorbi, dar cei ce-i aud pot muri.

În noaptea sfântului Andrei fetele îşi pun la cap 41 boabe de grâu şi dacă visează că cineva le ia atunci sigur se vor mărita. Alte credinţe întâlnite: fetele fură faină din lada morii, fac plăcinte cu sare, pun pieptănele sub perna etc. Grâul încolţit în vase mici de pământ sau crenguţele de vişin care vor înflori până la Crăciun le arata cât noroc şi sănătate vor avea şi dacă livada şi câmpul vor avea rod.

Read Full Post »

29 noiembrie—Noaptea Strigoiului (Ajunul Sf. Andrei)

În noaptea de Sântandrei se desfăşura, în Moldova şi Bucovina, o petrecere asemănătoare cu Revelionul contemporan, numită Noaptea Strigoilor sau Păzitul Usturoiului.

Pentru a fi feriţi de acţiunea malefică a moroilor şi strigoilor, care căpătau frecvent înfăţişare de lupi, tinerii ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele şi uşile casei unde se desfăşura petrecerea. Fetele aduceau câte trei căpăţâni de usturoi, le puneau laolaltă într-o covată pentru a fi păzite de o bătrână la lumina lumânării. Feriţi şi izolaţi de lumea din afară, stăpânită de forţele malefice, tinerii se distrau (cântau, jucau, beau, adesea peste măsură, glumeau) ca la Revelion, în chiar Postul Crăciunului. Obligatoriu era consumată o băutură rituală, cu gust dulce-acrişor, Covaşă, obţinută din făină de grâu amestecată cu făină de mei, înlocuită ulterior cu mălaiul de porumb. Dimineaţa, pe lumina zilei, tinerii ieşeau în curtea casei unde era jucată covată cu usturoi în mijlocul horei. Se împărţea usturoiul şi, în mare veselie, se întorceau pe la casele lor.

Se credea că între lăsatul serii şi miezul nopţîi de Sântandrei este un timp nefast, când strigoii vii (oamenii care se nasc cu căiţă pe cap sau cu coadă, o vertebră în plus, din legături incestuoase etc.) îşi părăsesc trupurile fără ştirea lor, iar strigoii morţi ies din sicrie, morminte şi cimitire pentru a provoca suferinţe oamenilor (pocesc, leagă sau iau puterea bărbaţilor, strică taurii, răspândesc molimele, fură sporul vitelor, se joacă cu lupii şi urşii etc). Babele sau oamenii strigoi înainte de a ieşi din casă, pe horn, se ung cu untură pe tălpi. Adeseori strigoi trag şi clopotele pe la biserici
Prin alte parţi se zice că strigoii se duc pe la răspântii unde joacă hore până la cântatul cocoşilor.
Dacă strigoii nu găsesc pe unde să intre în casă, atunci caută să cheme afară pe cei dinlăuntru. Strigoiul vine şi strigă la fereastră: Ai mâncat usturoiţ Dacă omul răspunde îl muţeşte. Dacă nu pleacă mai departe în treaba lui şi încearcă pe la cei care nu au mâncat usturoi.

În această noapte începea un nou an, probabil Anul Nou dacic. Usturoiul privegheat se păstra ca ceva sfânt, la icoană şi se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor şi descântecelor etc. În noaptea de Sântandrei, asemănător marilor sărbători de înnoire a timpului (Crăciun, Anul Nou, Sângiorz, Sânziene), se credea că vorbesc animalele, se deschid mormintele şi cerul, ard comorile etc. Tot în noaptea asta se apară vitele cu mac şi sare. Nu se mătură de teama lupilor; se ascund meliţele şi coasele de teama strigoilor ca să nu fie luate de aceştia pentru a se bate cu ele.
Dacă este lună plină şi cer senin, iarna va fi moinoasă; dacă este nor, ploaie, nea, zăpezile vor fi mari.
Se fac vrăji de aflarea  ursitei, de noroc, de dragoste.

Read Full Post »