În noaptea de Sântandrei se desfăşura, în Moldova şi Bucovina, o petrecere asemănătoare cu Revelionul contemporan, numită Noaptea Strigoilor sau Păzitul Usturoiului.
Pentru a fi feriţi de acţiunea malefică a moroilor şi strigoilor, care căpătau frecvent înfăţişare de lupi, tinerii ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele şi uşile casei unde se desfăşura petrecerea. Fetele aduceau câte trei căpăţâni de usturoi, le puneau laolaltă într-o covată pentru a fi păzite de o bătrână la lumina lumânării. Feriţi şi izolaţi de lumea din afară, stăpânită de forţele malefice, tinerii se distrau (cântau, jucau, beau, adesea peste măsură, glumeau) ca la Revelion, în chiar Postul Crăciunului. Obligatoriu era consumată o băutură rituală, cu gust dulce-acrişor, Covaşă, obţinută din făină de grâu amestecată cu făină de mei, înlocuită ulterior cu mălaiul de porumb. Dimineaţa, pe lumina zilei, tinerii ieşeau în curtea casei unde era jucată covată cu usturoi în mijlocul horei. Se împărţea usturoiul şi, în mare veselie, se întorceau pe la casele lor.
Se credea că între lăsatul serii şi miezul nopţîi de Sântandrei este un timp nefast, când strigoii vii (oamenii care se nasc cu căiţă pe cap sau cu coadă, o vertebră în plus, din legături incestuoase etc.) îşi părăsesc trupurile fără ştirea lor, iar strigoii morţi ies din sicrie, morminte şi cimitire pentru a provoca suferinţe oamenilor (pocesc, leagă sau iau puterea bărbaţilor, strică taurii, răspândesc molimele, fură sporul vitelor, se joacă cu lupii şi urşii etc). Babele sau oamenii strigoi înainte de a ieşi din casă, pe horn, se ung cu untură pe tălpi. Adeseori strigoi trag şi clopotele pe la biserici
Prin alte parţi se zice că strigoii se duc pe la răspântii unde joacă hore până la cântatul cocoşilor.
Dacă strigoii nu găsesc pe unde să intre în casă, atunci caută să cheme afară pe cei dinlăuntru. Strigoiul vine şi strigă la fereastră: Ai mâncat usturoiţ Dacă omul răspunde îl muţeşte. Dacă nu pleacă mai departe în treaba lui şi încearcă pe la cei care nu au mâncat usturoi.
În această noapte începea un nou an, probabil Anul Nou dacic. Usturoiul privegheat se păstra ca ceva sfânt, la icoană şi se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor şi descântecelor etc. În noaptea de Sântandrei, asemănător marilor sărbători de înnoire a timpului (Crăciun, Anul Nou, Sângiorz, Sânziene), se credea că vorbesc animalele, se deschid mormintele şi cerul, ard comorile etc. Tot în noaptea asta se apară vitele cu mac şi sare. Nu se mătură de teama lupilor; se ascund meliţele şi coasele de teama strigoilor ca să nu fie luate de aceştia pentru a se bate cu ele.
Dacă este lună plină şi cer senin, iarna va fi moinoasă; dacă este nor, ploaie, nea, zăpezile vor fi mari.
Se fac vrăji de aflarea ursitei, de noroc, de dragoste.
Komul's Blog 