IGNATUL PORCILOR (Sf. Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul).
– nu se mai spală rufe până după Bobotează (se spurcă apele) şi nu se mai toarce.
– gravidele o ţin pentru a naşte prunci întregi la trup şi la minte.
– se taie porcii,după splină se prezice iarna.
– vederea sângelui apără de boli, aduce noroc; cel de porc negru e bun de leac.
IGNATUL
Divinitatea solară care a preluat numele şi data de celebrare a Sfântului Ignatie Teoforul (20 decembrie) din Calendarul ortodox, este numită în Calendarul popular Ignat, Ignatul Porcilor , Ihnatul sau Inătoarea.
Sacrificiul sângeros al porcului, substitut neolitic al spiritului grâului, în ziua de Ignat, este o practică preistorică care supraviețuieşte în ținuturi româneşti extracarpatice.
Credințele, obiceiurile şi practicile magice referitoare la prevestirea morții violente, prinderea şi înjunghierea victimei, semnele făcute pe corp (pe frunte, pe ceafă, pe spate), jumulirea părului pentru bidinele, jupuirea şoriciului pentru opinci, pârlirea (incinerarea simbolică a cadavrului), ciopârțirea lui, grăsimea folosită la farmece, descântece şi prepararea leacurilor, alimentele rituale preparate din diferite organe vitale ale animalului, formulele magice etc. sunt relicve ale sacrificiului, prin substituție, ale unui mare zeu preistoric.
Până în această zi porcii sunt îngrăşaţi, iar noaptea vor visa dacă sunt tăiaţi sau nu. Porcul care nu s-a tăiat în ziua de Ignat nu se mai îngraşă, nu mai pune carne pe el şi nu mai mănâncă, căci si-a visat cuţitul.
Prin Teleorman în această zi nu se lucrează lucururi femeieşti, ca să nu se se icnească , să nu geamă ca porcul.
În ziua de Ignat trebuie să se vadă neapărat sânge. La tăiatul porcului nu trebuie să fie de faţă oameni miloşi, penru că porcul moare greu iar carnea lui nu mai este bună. Pentru a decurge “ca la carte”, sacrificiul porcului trebuie făcut numai de persoane specializate şi care nu scrâşnesc din dinţi pentru că astfel, “carnea va fierbe bine”. Cei care au ajutat la tăiatul porcului sunt „omeniţi” cu pomana porcului.
Tot în Teleorman, după ce porcul s-a tăiat se aşeză pe el un sac pentru a fi călărit de un copil. În ăst fel se spune că nu se va strica carnea porcului.
În Ardeal tradiţia prevede că pe fruntea copiilor să se facă semnul crucii cu sângele animalului, ca să fie sănătoşi în anul ce va veni. După ce a fost tăiat, capul porcului se cântăreşte. Se zice că trupul animalului este de zece ori mai greu.
În popor se mai păstrează datina de a arunca tămâie în focul în care este pârlit animalul, iar pe capul porcului se incizează semnul crucii, pentru a “goni spiritele malefice cuibărite în corp”.
Obiceiul cel vechi spune că dacă s-a tăiat porc negru, după ce a fost înjunghiat, sângele trebuie adunat într-o strachină cu mei. Meiul se va usca şi măcina fiind folosit la pentru a afuma peste an copiii, ca să le treacă de guturai, de spaimă, de nălucă şi de alte alea. Tot din porc negru tăiat de Ignat se opreşte untură, care e folosită la vrăji, mai ales în ceea ce priveşte bunul mers al oilor. Prin jud. Vâlcea se opreşte o bucata de carne şi se merge la Boboteză cu ea la biserică pentru a fi sfiinţită de preot. Cu ea se tămăduiesc cei betegi de picoare, ungându-se unde simt junghiuri.
În Neamţ untura de pe chişcă si maţele porcului tăiat de Ignat se folosesc când apar bolisti în porci.
Falca porcului se ţinea şi era folosită la vindecarea bolii numită fălcar, un soi de umflătură a fălcilor. Se incălzea falca porcului cu care se apăsa peste umflătură.
INĂTOAREA
Reprezentarea mitică a Panteonului românesc care pedepseşte femeile surprinse că lucrează (torc, țes) în ziua de 20 decembrie se numeşte Inătoarea, femininul de la Ignat.
Inătoarea este o femeie carnivoră, lacomă şi foarte urâtă, trăsături specifice altei reprezentări mitice româneşti Marțolea (Muscel). Dar, întrucât îşi face apariția în prejma rugului de incinerare (pârlire) a porcului, ea se aseamănă cu Joimărița, zeiță a morții care vizitează rugurile (focurile) în noaptea de Joimari.
Femeile care lucrează în ziua de Ignat sunt torturate cu focul şi opărite cu apă clocotită, aşa cum procedează şi Joimăriţa la Joimari.
Komul's Blog 