Divinitate din generaţia sfinţilor-moşi care a preluat numele şi data de celebrare a Sfântului Nicolae din calendarul creştin (6 decembrie), este numită în Calendarul popular Sân-Nicoară în Transilvania şi Moş Nicolae în Muntenia. Prin Bucovina se crede că este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu. Este ocrotitorul copiilor.
Deşi în hagiografia (ramură a teologiei ce studiază vieţile sfinţilor) creştină Sfântului Nicolae a fost personaj real (episcop din Myra, mort probabil în anul 342), apărător al dreptei credinţe în Iisus, în tradiţiile româneşti are atribuţii străine unui sfânt: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade în luna Decembrie; păzeşte Soarele (alături de Sân Toader), care încearcă să se furişeze pe lângă el, spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură; prin Bucovina se crede că înainte de a fi sfânt era beţiv mare; stăpâneşte apele şi este patron al corăbierilor pe care îi salvează de la înec; apără soldaţii în război, fiind invocat de aceştia în timpul luptelor; prin Suceava şi unele părţi ale Bucovinei se crede că hoţii se roagă acestui sfânt pentru a-i ajuta în isprăvile lor; ajută gospodinele, văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat; aduce cadouri copiilor în noaptea de 5/6 decembrie, dar îi pedepseşte când sunt leneşi şi neascultători (poate de aici a venit şi numele de Sfântu Niculae din cui ce se dă vărguţei sau nuielei cu care părinţii ameninţă pe copii obraznici), etc.
De ziua lui se fac vrăji, farmece şi pronosticuri meteorologice (dacă nu a nins va fi iarnă grea şi lungă), se pun crenguţe de pomi fructiferi (măr, păr, cireş, prun etc.) în apă, la căldura camerei, pentru a fi înflorite la Anul Nou cu care ocazie se aprecia şi rodul livezilor.
Aduce iarna – când îşi scutură Sfântul Neculai barba lui cea albâ, ninge negresit.
Bărbaţii duc lumânări la biserică şi dau liturghii. Sfântu Nicolae se serbează pentru ajutor la boală şi mai ales la lovituri. Se prăznuieşte (dezlegare la peşte).De Sanmicoară intră dracii în moară şi dă cu morarii în apă ori dă drumul morilor. Pentru îmblanzirea lor se face sfeştanie şi praznic morii.
Ziua începe să se mărească puţin, iar poporul zice că: La Sf. Neculai se întoarce noaptea către zi cu cât se suceşte puiul în găoace.
Moş Nicolae ar avea mai mare trecere pe lângă Dumnezeu; când se deschide cerul la miezul nopţii de Crăciun, el ar fi văzut stând la masa împărătească chiar lângă Dumnezeu. Ziua de 6 decembrie încheie ciclul sărbătorilor şi obiceiurilor dedicate în special lupilor şi spiritelor morţilor-strigoi. Acest scenariu ritual care începe la mijlocul lunii noiembrie (Filipii de Toamnă, Filipul cel Şchiop, Ovidenia, Lăsatul Secului de Crăciun, Noaptea Strigoilor şi Sântandrei) şi se încheie în decembrie (Zilele Bubatului, Varvară, Moş Nicolae), este specific unui străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic.
Komul's Blog 