Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 3 iunie 2009

La 50 de zile de la Sfintele Sărbători Pascale, sau la 10 zile de la Înălţare avem o nouă săptămână încărcată de tradiţii şi obiceiuri. Pe lângă componenta creştină a sărbătorii (pe care nu vreau să insist) – este alături de Paşte cea mai veche sărbătoare creştină având puternice rezonanţe în rândul credincioşilor – ne lovim şi de componenta populară a acestei marii sărbători a cincizecimii.

Numită în popor Rusaliile sau Ielele, această sărbătoare debutează cu Sâmbăta Rusaliilor sau Moşii de Rusalii, Moşii cei mari, Moşii de vară sau Moşii de sâmburi.
În ajunul Rusaliilor, în ziua de Moşi credinţa populară ne dezvăluie frumoase obiceiuri:
– Dacă plouă va fi an mănos; se buciumă pentru a aduna ploile pentru vară.
– Se ţine post până la amiază, apoi se lucrează, dar nu se toarce, nu se mătură, nu se dă gunoiul afară.
– Se ung uşile şi ferestrele cu usturoi şi leuştean ca apărare de duhuri.
– Se dau de pomană pentru morţi, plăcinte, păsat de porumb, lapte, ceapă, usturoi verde, cireşe, apă, în vase noi, împodobite cu flori.
– Se împodobesc uşile şi casele cu crengi de tei, care vor fi bune de leac.
– Obiceiuri: “Goana Rusaliilor” (o fac tinerele fete, pentru alungarea relelor).
– Noaptea “înfloreşte feriga”.
– Se duc crenguţe cu frunze de tei la biserică.

În DUMINICA MARE A RUSALIILOR (POGORÂREA SFÂNTULUI DUH; RUSALIILE; ZIUA TEILOR; CINCI ZECIMA) avem alte repere şi alte obiceiuri:
– Dacă este timp frumos va fi vară frumoasă.
– Cine lucrează “este luat de Rusalii, înnebuneşte”.
– Femeile poartă pelin şi beau vin cu pelin pentru a fi voinice, sănătoase.
– Obiceiuri: “datul de var sau surată” (tinerii astfel “legaţi” îşi dau blide cu mâncare pomană unii altora), jocul “Calusărilor”, udatul nevestelor.
– La biserică se îngenunchează pe iarbă şi frunze de tei care apoi se folosesc la îndepărtarea relelor.
– De acum se poate dormi afară.

În tradiţie se spune că cei care nu ţin sărbătoarea de Rusalii vor fi pedepsiţi de Iele. Acestea le vor lua minţile sau îi vor schilodi. Rusaliile, cunoscute în mitologia românească sub denumirea de” Iele”, sunt făpturi fabuloase, înzestrate cu puteri magice, de seducţie, ce sălăşluiesc în văzduh, munţi, peşteri, păduri şi pe malul apelor şi cascadelor. Pe timpul nopţii, în lumina lunii, Rusaliile se scaldă goale în izvoare. Sunt temute mai ales dansurile Ielelor – Hora Ielelor – ele adorând să danseze cu sânii goi în cerc, având părul despletit şi clopoţei la glezne. Dansul Ielelor este unul magic. Ielele nu fac rău celor ce care le evită, ele devin rele numai dacă sunt provocate sau dacă dansul lor este privit. Atunci se spune că se răzbuna pe” vinovat” luându-i minţile definitiv. Pedepsesc şi pe aceia care lucrează în această zi considerată a dansului. În noaptea de Rusalii nu e bine să dormi sub cerul liber sau să te duci la fântână, căci vei cădea sub puterea Ielelor.

La sate în special se păstrează tradiţia că în această zi să se ducă la biserică pentru sfinţire crengi de tei şi nuc. Aceste crenguţe se agăţă apoi la straşina caselor sau la icoane. Au puteri tămăduitoare si te vor apăra de cele rele. Se folosesc şi pentru vindecarea celor care suferă de surzenie. Ramurile de tei folosite la Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor şi a grindinii..

În ziua de Rusalii există şi obiceiul numit “udatul nevestelor “. Conform tradiţiei se spune că numai femeile care vor fi udate vor fi sănătoase tot anul şi vor şi mai frumoase.

Legat de Rusalii este şi faimosul joc al Calusărilor, dans ritual care vine de la săritul peste foc pentru a scăpa de iele. Dansul Calusărilor ( intrat în patriomoniul UNESCO în 2006) are putere de tămăduire pentru vindecarea celui care a privit Dansul Ielelor şi şi-a pierdut minţile.

Port de Calusar

În vremuri vechi bărbaţii care umblau singuri noaptea, drumeţii care riscau să fie prinşi de magia nopţii de Rusalii, de Iele, purtau la brâu usturoi, frunze de tei sau nuc, fire de busuioc, pentru îndepărtarea puterii misterioase a Ielelor.
Se mai spune şi că nu este de dorit să te prindă în Noapte de Rusalii, noaptea tainică a dansului Ielelor, nici la răscruci de drumuri, nici la marginea pădurii, nici în munţi, nici pe malul întunecat al apelor, căci aceia au şanse mari de a surprinde dansul Ielelor şi de a-şi pierde minţile.

Acest Mit al Ielelor, Rusaliilor ce are rădăcini pre romane s-a suprapus în decursul anilor peste Sărbătoarea Creştină a Sfintelor Rusalii, iar din sărbătoarea păgână, dionisiacă, a devenit o sărbătoare creştină, fară a-şi pierde însă componenta populară, tradiţională.

Read Full Post »

O altă modalitate de a face sărmăluţe în foi de carne este să le fierbem în zeamă.
Prea mare diferenţă nu este dacă comparăm astă reţetă cu cealaltă.

Aşadar să vedem ce avem nevoie pentru următorul edificiu:
– Un muşchi de viţel sau de porc
– Costiţă afumată sau bacon (ideal e să fie o bucată care să ne permită să scoatem felii lungi)
Pentru umplutură ne mai trebuie:
– 300-500 gr ciuperci.
– 2 roşii
– O vânătă mărişoară
– 1 ardei gras
– 1-2 cepe
– Un pahar de orez
– 500 gr. carne tocată (eu am ales de piept de curcan), dar poate fi şi de miel
– 2-3 ouă
– 200 gr. caşcaval ras
– Un pahar de vin alb
– Miroase după preferinţele domniilor voastre: piper, paprică dulce/iute, cimbru, neapărat mentă şi sare. Cu cât mai arzoaică umplutura, cu atât mai necesar e licoarea roşie ce însoţeşte bucăţica asta, aşa că nu vă zgârciţi la miroase, doar de aveţi ceva hibă la stomac.

Să trecem deci la construit.
Se căleşte ceapă şi ciupercile în puţin untdelemn. După ce a ieşit apă din ciuperci se ia de pe foc şi se amestecă cu orezul şi carnea.
Taină: Pentru gust bun, dar şi pentru grabnică fierbere se poate pune şi carnea la călit, precum şi orezul.

Între timp ne ocupăm de muşchi. Se taie fie pe lat fie pe lung. Ideea este să obţinem foi de carne cât mai mari, care să ne permită să le umplem. Se bat cu ciocanul de carne să devină subţiri (aveţi grijă să nu „spargeţi” carnea).
Dacă s-a răcit compoziţia se amestecă cu ouăle să se închege bine. Se dă praf din toate cele miroase şi la final se adaugă şi caşcavalul ras amestecându-se bine.
După ce s-a omogenizat amestecul se trece la umplerea „foilor de carne”. Se umplu la fel ca sarmalele şi când e gata „găluşca” se înfăşoară în fleică de costiţa/bacon şi se cetluiesc cu scobitori să nu se desfacă la cuptor.
Dacă ne-a mai rămas costiţă/bacon se face „pat” pe fundul ceaunului alături de felii de ceapă şi roşii. Se aşează sărmăluţele, se presară cimbru şi frunzuliţe de mentă după bun obicei, după care se căpăcesc cu felii de vinete şi ardei gras şi iară cu felii de roşii şi ceapă. Se toarnă vinul şi se dau la cuptor până e gata.
Se servesc ca orice sarmale cu un sos de smântână  dres cu usturoi si mentă.

Acum la masă, dar nu înainte de a umbla la „pivniţă”. Trebuie să udaţi ca omul, cu un vinişor după gustul vostru, bunătate de sarmale în foi de carne.

Read Full Post »